Octombrie
- George Topârceanu
Octombrie-a
lăsat pe dealuri
Covoare
galbene şi roşii.
Trec
nouri de argint în valuri
Şi
cântă-a dragoste cocoşii.
Mă
uit mereu la barometru
Şi
mă-nfior când scade-un pic,
Căci
soarele e tot mai mic
În
diametru.
Dar
pe sub cerul cald ca-n mai
Trec
zile albe după zile,
Mai
nestatornice şi mai
Subtile...
Întârziată
fără vreme
Se
plimbă Toamna prin grădini
Cu
faldurii hlamidei plini
De
crizanteme.
Şi
cum abia pluteşte-n mers
Ca
o marchiză,
De
parcă-ntregul univers
Priveşte-n
urmă-i cu surpriză, -
Un
liliac nedumerit
De-alura
ei de domnişoară
S-a-ngălbenit,
s-a zăpăcit
Şi
de emoţie-a-nflorit
A
doua oară...
Comentarii