„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar
dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea
darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş
avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar
dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este
binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu
se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte
răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă,
toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade
niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta;
ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar
când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va
desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam
ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci
vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum
cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare
dintre acestea este dragostea.” Epistola
către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Comentarii