„Toate-s vechi și noi sunt toate.”
Cum am făcut și altădată, vă prezint lucrările colegilor voștri, un răspuns original al fiecăruia, la subiectul „Calul năzdrăvan”, „Calul fermecat” sau „Calul lui Harap Alb”. Știm din basme și povești că acesta pare o mîrțoagă fără valoare. Atunci când îl hrănești cu jăratec, după o scurtă probă, calul se avântă în zbor, până la Soare, până la Stele.
Vă aștept săptămâna aceasta la o întâlnire on-line pe aplicația Zoom. Calul este personajul principal din povestea noastră colorată.
Andra Morun
Iulia Alexandra Dumitru
Maria Preda
Georgian Matei
Octavian Nistor
Octavian Nistor
Patrick Grigoraș
Octavian Nistor
Patrick Grigoraș
„Și cum sta el în cumpene, să-l ia, să nu-l ia, calul se și
scutură de trei ori, și îndată rămâne cu părul lins-prelins și tânăr ca un
tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată herghelia. Și apoi, uitându-se
țintă în ochii fiului de crai, zice:
—
Sui pe mine, stăpâne, și ține-te bine! Fiul craiului, punându-i zabala în gură,
încalecă, și atunci calul odată zboară cu dânsul până la nouri și apoi se lasă
în jos ca o săgeată. După aceea mai zboară încă o dată până la lună și iar se
lasă în jos mai iute decât fulgerul. Și unde nu mai zboară și a treia oară până
la soare și, când se lasă jos, întreabă:
—
Ei, stăpâne, cum ți se pare? Gândit-ai vrodată că ai să ajungi: soarele cu
picioarele, luna cu mâna și prin nouri să cauți cununa?”
fragment din „Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă
Comentarii